Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: copilăresc (adjectiv) , copilări (verb)   
COPILĂRÉSC, -EÁSCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + suf. -ăresc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPILĂRÉSC adj. 1. infantil, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~ești.) 2. infantil, naiv, pueril. (Ce sunt gesturile astea ~ești?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilărésc adj. m., f. copilăreáscă; pl. m. și f. copilăréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) copilărésc, -eáscă adj. (d. copil). De copil, infantil: jocurĭ copilăreștĭ. Fig. Naiv, pueril: încercărĭ copilăreștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COPILĂRÍ ~ésc intranz. A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COPILĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de copii; propriu copiilor; pueril; infantil. 2) fig. Care manifestă lipsă de seriozitate; neserios; copilăros; naiv; pueril; infantil. Purtare ~ească. Minte ~ească. /copil + suf. ~ăresc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. copilăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)