COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil1. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPILĂRÍE s. 1. pruncie, (prin Maram. și Transilv.) pruncenie, (înv.) coconie, nevârstnicie, porobocie. (Încă din ~ ...) 2. naivitate, prostie. (Ce faci tu e o ~!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilăríe s. f., art. copilăría, g.-d. art. copilăríei; pl. copilăríi, art. copilăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copilăríe f. Starea de copil. Fig. Naivitate, puerilitate, prostiĭ copilăreștĭ: nu umbla cu copilăriĭ! Nu te maĭ ține de copilăriĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPILĂRÍE ~i f. 1) (la oameni) Fază a vieții cuprinzând perioada de la naștere până la adolescență. 2) Vorbă sau faptă de copil. 3) fig. Perioadă inițială; etapă de început. [G.-D. copilăriei] /copil + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink