COPILÍȚĂ, copilițe, s. f. Diminutiv al lui copilă. – Copil1 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPILÍȚĂ s. (reg.) pruncușoară, pruncuță. (O ~ frumușică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copilíță s. f., g.-d. art. copilíței; pl. copilíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
copilíță f., pl. e. Fam. Copilă mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink