COPORẤIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPORÂIE s. v. coadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coporấie, coporấi, s.f. (reg.) 1. coada coasei; toporâie, toporâște, cădărâște. 2. constelația Cefeu; coasă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
coporâie s. f., art. coporâia, g.-d. art. coporâii; pl. coporâi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COPORÂIE ~i f. pop. Coada coasei. [Sil. -râ-ie] /<ung. kaparó
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
coporîie (coporấi), s. f. – 1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coporî́ĭe, V. toporîĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink