Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: coral (adj.) (adjectiv) , corală (substantiv feminin)   
CORÁLĂ s.f. Ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese muzicale. [< fr. chorale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÁLĂ s. (MUZ.) cor. (~ conservatorului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corálă (cor) s. f., pl. corále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CORÁL1, corali, s. m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean (Corallium rubrum) ♦ Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal. – Din germ. Koralle, lat. corallus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÁL2, -Ă, corali, -e, adj. s. n. 1. Adj. De cor (1), pentru cor. ♦ (Substantivat, f.) Organizație corală; cor (1). 2. S. n. (În biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. ♦ Compoziție pentru orgă pe tema unui cânteg liturgic. – Din fr. choral.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÁL1 ~e n. (în biserica protestantă) Cântec religios pentru cor. /<fr. choral
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORÁL2 ~ă (~i, ~e) Care este destinat corului; pentru cor. Cântec ~. Muzică ~ă. /<fr. choral
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORÁL3 ~i m. 1) Animal care trăiește în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roșie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORÁL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăiește în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÁL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÁL1 s. m. animal celenterat cu schelet calcaros roșu sau alb, în colonii în mările calde; mărgean. (< germ. Koralle, lat. corallium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORÁL2, -Ă I. adj. 1. de, pentru cor. 2. care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (despre compuneri literare) ale căror motive, elemente, personaje prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. II. s. f. formație corală amplă; cor (I, 2). III. s. n. cântec religios (liturgic) pe mai multe voci. ◊ compoziție pentru orgă pe tema unui asemenea cântec. (< fr. choral, it. corale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORÁL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ul trăiește în colonii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corál (de cor) adj. m., pl. coráli; f. sg. corálă, pl. corále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corál (cântec religios) s. n., pl. corále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corál (zool.) s. m., pl. coráli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corál, -ă, s. f., pl. corale; s. n., pl. coraluri; adj. m., pl. corali, fem. corală, pl. corale
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
corál, -ă adj. (fr. choral). Care formează un cor, care cîntă corurĭ, de cor: cîntece corale. S. n., pl. e saŭ și urĭ. Un fel de cîntec religios: un coral de Luther.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)