CORALÍU, -ÍE, coralii, adj. (Adesea substantivat, n.) Corai. – Coral1 + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORALÍU, -ÍE adj. Corai. [< fr. corallin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink