CORECTITÚDINE s. f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli. 2. Ținută sau purtare corectă; cinste. 3. (Log.) Însușire a gândirii care respectă legile logice. – Corect + suf. -itudine (după promptitudine etc.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORECTITÚDINE f. 1) Caracter corect; conștiinciozitate; scrupulozitate. 2) Ținută corectă. 3) Comportament corect. /corect + suf. ~itudine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli. 2. Ținută sau purtare corectă; cinste. [Cf. lat. correctitudo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORECTITÚDINE s. f. 1. însușirea de a fi corect. ◊ calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice și de punctuație. 2. ținută, purtare corectă; cinste. 3. (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice. (< lat. correctitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORECTITÚDINE s. 1. (înv.) corecție. (~ exprimării.) 2. v. cinste.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Corectitudine ≠ greșeală, incorectitudine
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
corectitúdine s. f., g.-d. art. corectitúdinii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corectitúdine f. (d. corect, după rectitudine. Fr. correction). Calitatea de a fi corect (onest).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink