Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORECTÍV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [Cf. fr. correctif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORECTÍV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORECTÍV s. v. rectificare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
corectív s. n., pl. corectíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corectív adj. m., pl. corectívi; f. sg. corectívă, pl. corectíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corectív, -ă adj. (mlat. correctivus). Care servește să îndrepte: pedeapsă corectivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: educațiunea e un corectiv al ferocitățiĭ oamenilor. Fig. Expresiune care îmblînzește ceĭa ce e cam violent orĭ vehement într´o scriere saŭ într´o cuvîntare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORECTÍV ~e n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)