Dex corecție

CORÉCȚIE, corecții, s. f. 1. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ◊ Drept de corecție = (în unele state) dreptul părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fără îndeplinirea unei alte formalități, împotriva copilului său minor. Casă de corecție = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. 2. Cantitate care trebuie adăugată sau scăzută la indicațiile date de un instrument de măsurare pentru a compensa erorile sistematice care afectează măsuratoarea. Corecție barometrică. – Din fr. correction, lat. correctio.

CORÉCȚIE s.f. 1. Corectare, îndreptare (mai ales la un calcul, la tir etc.). ♦ Epanortoză. 2. Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ◊ Casă de corecție = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. [Gen. -iei, var. corecțiune s.f. / cf. fr. correction, lat. corectio].

CORÉCȚIE s. f. 1. corectare a unui calcul, a tirului etc. ◊ cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile. 2. epanortoză. 3. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ♦ casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. (< fr. correction, lat. correctio)

CORÉCȚIE s. v. bătaie, corectitudine.

corécție s. f. (sil. -ți-e), art. corécția (sil. -ți-a), g.-d. art. corécției; pl. corécții, art. corécțiile (sil. -ți-i-)

CORÉCȚIE ~i f. 1) Valoare care se adună sau se scade dintr-o mărime pentru compensarea greșelilor de observație, măsurare sau calcul. 2) Pedeapsă corporală; bătaie. ◊ Casă de ~ instituție unde își ispășesc pedeapsa infractorii minori. [Art. corecția; G.-D. corec-ției; Sil. -ți-e] /<fr. correction, lat. correctio, ~onis

corecțiúne f. (lat. corréctio, -ónis. V. corect). Acțiunea de a corecta, de a corija. Calitatea de a fi corect în formă, corectitudine: corecțiune de stil. Pedeapsă: aplic cuĭva o corecțiune. Îndreptarea greșelilor de tipar. Casă de corecțiune, în care se închid maĭ ales copiiĭ criminalĭ saŭ delincūențĭ [!] ca să se îndrepte. – Și -écție.