Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CORELÁT, -Ă, corelați, -te, adj. Care se află sau este pus în corelație cu ceva. – V. corela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORELÁT, -Ă adj. Care se află, este pus în corelație cu ceva. [Cf. fr. corrélé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
Corelat ≠ necorelat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CORELÁ ~éz 1. tranz. A pune în corelație; a face să fie în legătură reciprocă. 2. intranz. A fi în corelație; a se afla în legătură reciprocă. /Din corelație
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [< corelație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORELÁ vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr. correler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
corelá vb., ind. prez. 1 sg. coreléz, 3 sg. și pl. coreleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink