COREOMÉTRU, coreometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [Pr.: -re-o-] – Din fr. coréomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COREOMÉTRU s.n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [Pron. -re-o-. / < fr. coréomètre, cf. gr. kore – pupilă, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COREOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea deschiderii pupilei. (< engl. coreometer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coreométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art. coreométrul; pl. coreométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink