COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COREÚT s.m. Corist în teatrul antic grec. [Pron. -re-ut. / < fr. choreute, gr. choreutes]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COREÚT s. m. corist în teatrul antic. (< fr. choreute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coreút s. m., pl. coreúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink