CÓRFĂ, corfe, s. f. (Rar) 1. Coș1 (1). 2. (În limbajul minerilor) Colivie (2). – Din germ. Korf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓRFĂ s. v. cămin, colivie, coș, horn, paner.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
córfă, córfe, s.f. (reg.) 1. coș, paner. 2. colivie minerească. 3. spetează. 4. parte a morii. 5. (la pl.) fofezele de la piuă. 6. parte a joagărului. 7. acoperișul șopronului sau pătulului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
córfă (córfe), s. f. – Paner, coșuleț. Germ. Korb, prin intermediul pronunțării săș. korf (Borcea 183). Diez, Gramm., I, 260, îl punea greșit în legătură cu lat. corbis. În Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
córfă s. f., g.-d. art. córfei; pl. córfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
córfă f., pl. e (sas. korf, germ. korb, d. lat. corbis, coș, paner. V. coropcă). Trans. Coș, paner (de dus în braț). V. tîrnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink