CORÍNTIC, -Ă, corintici, – ce, adj. 1. (În sintagmele) Stil (sau ordin) corintic = stil arhitectonic folosit de eleni și de romani, caracterizat prin suplețea coloanei decorată cu caneluri și prin capitelul ei împodobit cu sculpturi, care reprezintă foi de acantă în volută, Coloană corintică = coloană care aparține acestui stil. 2. Care aparține stilului corintic (1), privitor la Corint; din Corint. – Corint (n. pr.) + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÍNTIC, -Ă adj. Din Corint; corintian. ◊ Ordin corintic = ordin arhitectonic din vechea Grecie, caracterizat prin coloane zvelte, cu capitelul împodobit cu sculpturi reprezentând foi de acantă în volută; coloană corintică = coloană aparținând acestui ordin. [< Corint – veche cetate grecească].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÍNTIC, -Ă adj. din Corint; corintian. ♦ ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută. (< germ. korinthisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
coríntic adj. m., pl. coríntici; f. sg. coríntică, pl. coríntice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink