CORMORÁN, cormorani, s. m. Gen de păsări acvatice palmipede, dăunătoare pentru că se hrănesc cu pește, având penele de culoare neagră-verzuie, împestrițate cu alb pe cap și pe gât, cu cioc lung și încovoiat la vârf și cu coada lungă, rigidă; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
CORMORÁN s.m. Pasăre palmipedă de culoare neagră-verzuie, cu ciocul lung și încovoiat la vârf, care se hrănește cu pești; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORMORÁN s. m. pasăre acvatică palmipedă neagră-verzuie, cu ciocul lung și încovoiat la vârf, care se hrănește cu pești; corb-de-mare. (< fr. cormoran)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORMORÁN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cormorán s. m., pl. cormoráni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cormorán m. (fr. cormoran, d. vfr. corp, corb, și moran, marin, d. galicu mor, mare, care se găsește și în Are-mor-icum și Mor-bihan și slavu Po-mórie, Pomeranis). O pasăre palmipedă care se nutrește cu pește. (Chinejiĭ îl învață să prindă pește pentru stăpînu luĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORMORÁN ~i m. Pasăre acvatică cu penaj negru și cu cioc lung, încovoiat. /<fr. cormoran
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORMORÁN (‹ fr.) s. m. Gen de păsări acvatice, bune înotătoare și scufundătoare, care trăiesc pe coastele mărilor, prin bălți și pe malurile rîurilor înconjurate de vegetație; au ciocul terminat cu un cîrlig, gît lung, coadă rotunjită formată din pene rigide; mari consumatoare de pește. În China și Japonia sînt dresați în vederea pescuitului. În Romînia se întîlnesc în Delta Dunării: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. moțat (Ph. aristotelis).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink