Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cornări (verb) , cornărit (substantiv neutru)   
CORNĂRÍT s. n. Dare pe vitele cornute. – Corn1 + suf. -ărit sau cornar + suf. -it.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cornărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornărít n., pl. urĭ. Sec. 18. Un bir pe vitele cornute introdus de Antioh Cantemir, domnu Moldoveĭ (1705-1708).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORNĂRÍ2, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A strânge cornăritul; a impune cornăritul. – Din cornărit (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNĂRÍ1, cornăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A conduce plugul ținându-l de coarne. – Corn1 + suf. -ări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cornărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cornărésc, imperf. 3 sg. cornăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cornăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornărésc v. tr. Supun cornărituluĭ. V. intr. Țin plugu de coarne.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)