Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÉT1, cornete, s. n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite mărfuri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CORNÉT s. 1. fișic, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) 2. cornet acustic = pavilion.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cornét2, cornéturi, s.n. (înv.) stindardul unui escadron de cavalerie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cornét (persoană, plantă) s. m., pl. cornéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornét (recipient, instrument) s. n., pl. cornéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cornét (pădure, deal, steag de cavalerie) s. n., pl. cornéturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
3) cornét n., pl. e (fr. cornet, dim. d. vfr. corn, corn). Un fel de corn, trompetă: cornet cu pistoane (fligorn). Instrument de auzit în formă de corn: cornet acustic. Toc, hîrtie răsucită de pus ceva în ĭa [!]: un cornet de bomboane. Pl. Anat. Cornete nazale, cele doŭă conducte osoase din nărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
1) cornét n., pl. urĭ (lat. cornetum). Pădure de cornĭ. Olt. Ban. Deal petros [!] acoperit de mărăcinĭ. V. smidă 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORNÉT1 ~e n. 1) Pachet de hârtie în formă de corn; fișic. 2): ~ acustic aparat în formă de pavilion, destinat să amplifice sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3): ~ nazal ansamblu de șase lame osoase care sunt situate pe pereții laterali ai foselor nazale. 4) Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici, cu registru intermediar între cel al cornului și cel al trompetei. 5) Produs de patiserie cu cremă, în formă de corn. /<fr. cornet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORNÉT2 ~ți m. înv. 1) Ofițer inferior de cavalerie. 2) Portdrapel de cavalerie. /<rus. kornet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORNET, schit în com. Racovița, jud. Vîlcea, ctitorit în 1666 de marele ban Mareș Băjescu. Biserica este un exemplu de arhitectură caracteristică epocii lui Matei Basarab. Casa stăreției are un pridvor cu coloane din cărămidă. Incinta și turnurile sînt refăcute în sec. 19.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)