Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COROÁNĂ, coroane, s. f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ Fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2. Podoabă de metal (prețios), ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; p. anal. tiară papală. ♦ Semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană (1) pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale. 3. Fig. Putere monarhică, suveranitate; p. ext. persoană care deține această putere. 4. Unitate monetară în anumite țări. 5. Totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc. 6. Partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț. ♦ Îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată. 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului. 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice. 9. (În sintagmele) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui, formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare, vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare. Coroana boreală = Numele unei constelații (circulare) din emisfera boreală; Hora. 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice, de lungime mică, având forma unui cilindru gol. 11. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata. – Din lat. corona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COROÁNĂ, coroáne, s.f. 4. Unitate monetară în Cehia, Danemarca, Estonia, Islanda, Norvegia, Slovacia și Suedia. (ceh, slovac. koruna < lat. corōna = coroană; sued. krona < v. sued. krōna < germ. de jos medie krūne, krōne < lat. corōna = coroană; isl. króna, dan., norv. krone < v. norv. krūna < germ. de jos medie krūne, krōne < lat. corōna = coroană; est. kroon < germ. Krone < germ. de sus medie krōn, krōne < v. germ. de sus korōna < lat. corōna = coroană (de la coroana imprimată pe monedă)) [și AHDEL]
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COROÁNĂ s. 1. diademă, (înv.) cerc, cunună. (Domnitor cu ~ pe cap.) 2. v. cunună. (O ~ de flori pe cap.) 3. (MUZ.) fermată. 4. (ASTRON.) co-roana-boreală = (pop.) hora (art.), casa-cu-ograda, roata-stelelor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COROÁNĂ s. v. bibilică, coamă, creastă, culme, domnie, monarhie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coroánă (coroáne), s. f. – Podoabă pentru cap în formă de cerc, cunună. – Var. (înv.) coronă. Lat. corona (sec. XVII). Este dublet al lui cunună. Este posibil să fi intrat în rom. indirect, cf. ngr. ϰορώνη, mag. korona, bg., pol., rus. korona.Der. (în)corona, vb. (a pune coroana), sec. XVII; coronație, s. f. (înv., încoronare); coronament, s. n. (cornișă), din fr. couronnement; coroniște, s. f. (plantă, Coronilla varia).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coroánă s. f., g.-d. art. coroánei; pl. coroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coroánă, V. coronă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COROÁNĂ ~e f. 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care servește drept podoabă pentru cap. 2) Cunună de flori care se pune la mormântul cuiva. 3) Podoabă în formă de cerc, făcută din metal prețios, împodobită cu pietre scumpe și purtată pe cap de monarhi, ca semn al demnității lor. 4) fig. Formă monarhică de guvernământ; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibilă a dintelui la om. 7) Înveliș de metal sau din alt material, în care se îmbracă un dinte cariat după ce a fost tratat. 8) Marginea superioară a copitei la cal. 9) mat. Suprafața cuprinsă între două cercuri concentrice. 10) (în unele țări) Unitate monetară. 11) : ~ solară partea exterioară incandescentă a Soarelui, care se vede ca o aureolă în timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreală constelație din emisfera nordică. /<lat. corona
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
corónă (est) și coroánă (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. koróna. V. cunúnă). Cunună. Ornament de metal care se pune în cap ca semn al suveranitățiĭ: coronă imperială, regală, domnească, ducală (V. diademă, mitră). Fig. A perde [!] corona, a perde domnia. Corona martirĭuluĭ, aureola de mártir. Mesagiu coroaneĭ, mesagiu suveranuluĭ către senat și cameră. Coroana Româniiĭ, o decorațiune românească cu treĭ clase înființată la 1881. O monetă [!] engleză (5 fr. 75 b. antebelicĭ). O foastă [!] monetă austro-ungurească (1 fr. și 4 b.). Mold. Șodron [!] (fr. marelle), un joc copilăresc care consistă dintr´o figură trasă pe pămînt și împărțită în maĭ multe despărțiturĭ pin [!] care băĭețiĭ, stînd într´un picĭor, mișcă o bucățică de peatră [!] (madă) izbind-o cu vîrfu picĭoruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONSILIUL DE COROANĂ, organism instituit ad-hoc în România în perioada sistemului parlamentar, cu caracter reprezentativ de partid onorific și în componența căruia intrau șefi de partide politice, foști miniștri, precum și alte personalități politice marcante. Era consultat de rege în probleme vitale ale țării (declararea războiului, încheierea păcii, succesiunea la tron ș.a.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COROANA AUSTRALĂ (Corona Australis), constelație din emisfera australă, situată la S de constelația Săgetătorul. Asemănătoare, ca formă, Coroanei Boreale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COROANA BOREALĂ (Corona Borealis), constelație din emisfera boreală, situată în prelungirea constelației Ursa Mare. Cuprinde șase stele principale, dispuse în arc de cerc, dintre care cea mai strălucitoare este Gemma. Numele popular: Hora.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)