Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
COROMẤSLĂ, coromâsle, s. f. (Reg.) Cobiliță. – Din ucr. koromyslo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COROMÂSLĂ s. v. cobiliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coromâslă s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COROMÂSLĂ ~e f. reg.1) Bucată curbată de lemn, prevăzută la ambele capete cu cârlige sau cu crestături, de care se atârnă căldările sau coșurile și care se poartă pe umeri; cobiliță. 2) Pârghia balanței. /<ucr. koromyslo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
coromîslă (coromấsle), s. f.1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coromî́slă f., pl. e (rus. koromýslo, rut. korómislo, id.). Nord. Cobiliță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)