CORVÁDĂ s. f. v. corvoadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
corvádă (corvézi), s. f. – 1. Muncă gratuită a vasalului. – 2. Obligație, muncă, povară. – 3. Muncă obligatorie, serviciu, la cazarmă. – Var. corvoadă. Fr. corvée, cf. lat. med. corvada. După Iordan, Dift., 220 și Graur, BL, II, 49, diftongarea var. se explică prin analogie cu podvoadă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
corvádă f., pl. e și ezĭ (fr. corvée, din latina merovingiană corrogata [subînț. opera], adică „muncă pe care țĭ-o fac maĭ mulțĭ pe care ĭ-aĭ rugat”, cum făceaŭ vasaliĭ față de senior. Din corogata s´a făcut coroata, corvada, corvée). Munca soldaților la cazarmă. Fig. Muncă grea în folosu altuĭa. V. beĭlic, clacă, podvadă, culuc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORVÁDĂ ~ézi f. 1) ist. Muncă gratuită pe care o prestau țăranii în folosul moșierilor sau al statului. 2) fig. Obligație grea și neplăcută; sarcină impusă cu forța. [G.-D. corvezii; Var. corvoadă] /<lat. corvada, fr. corvée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
corvádă/corvoádă s. f., g.-d. art. corvézii; pl. corvézi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink