Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: cositoare (substantiv feminin) , cositor (adjectiv)   
COSITOÁRE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cositoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COSITÓR2, -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSITÓR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSITOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru cositul plantelor erbacee. [G.-D. cositorii] /a cosi + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COSITÓR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COSITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COSITÓR s. v. cosaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COSITÓR s. v. staniu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-DE-COSITÓR s. v. barba-ursului, coada-calului, pipirig.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar.Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cositór (staniu) s. n.; simb. Sn
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)