Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cositori (verb tranzitiv) , cositorire (substantiv feminin)   
COSITORÍRE, cositoriri, s. f. Acțiunea de a cositori și rezultatul ei. – V. cositori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSITORÍRE s. cositorit, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cositoríre s. f., g.-d. art. cositorírii; pl. cositoríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper [!] cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)