CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓSMOS n. 1) Lume considerată ca un tot organizat; întreaga existență; univers. 2) Spațiu extraterestru. /<gr. kósmos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar și armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spațiu și în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓSMOS s. n. 1. univers. 2. spațiu infinit care înconjură atmosfera Pământului. (< fr. cosmos, gr. kosmos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓSMOS s. v. univers.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cósmos s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink