COSTELÍV, -Ă, costelivi, -e, adj. 1. (Despre ființe) Slab, uscățiv (încât i se văd coastele). 2. (Despre nuci) Al cărei miez se desface cu greutate din coajă. 3. Fig. (Rar) Arid, sec, sărac. – Din bg. kosteliv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSTELÍV adj. v. slab.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Costeliv ≠ gras
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
costelív (costelívă), adj. – 1. Slab, uscățiv. – 2. (Nucă) cu coaja tare. – Mr. costenliv. Sl. kostilivŭ (bg. kosteliv) „ciolănos”, din sl. kostĭ „os” (DAR; Conev 90).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
costelív adj. m., pl. costelívi; f. sg. costelívă, pl. costelíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
costelív, -ă (bg. kosteliv, osos, d. kostĭ, os). Slab, căruĭa i se văd oasele. Nucă costelivă, cu coajă groasă și cu mez [!] puțin (bg. kosteliv orĕh).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COSTELÍV ~ă (~i, ~e) Care are corp format numai din mușchi și oase; uscățiv. /<bulg. kosteliv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink