COSTIÉR, -Ă, costieri, -e, adj. În (sau din) regiunea coastei (3), în legătură cu țărmul marin. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. – Din fr. costière.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSTIÉR, -Ă adj. (Mar.) De coastă, în legătură cu țărmul. ◊ Navă costieră = navă care face curse de-a lungul coastelor. [Pron. -ti-er. / după fr. côtier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COSTIÉR, -Ă adj. (mar.) de coastă. ♦ navă ~ă = navă care face curse de-a lungul coastelor. (după fr. côtier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
costiér adj. m. (sil. -ti-er), pl. costiéri; f. sg. costiéră, pl. costiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink