COTÁR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cotár1, cotáre, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) ușile prin care ies oile din strungă la muls.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cotár (-re), s. n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s. f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s. f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s. n. (nișă, firidă); cotîrleț, s. n. (ogradă). Cf. Skok 66.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotár s. m., pl. cotári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotár m. (d. cot). Cel ce măsoară cu cotu capacitatea butoaĭelor. Munt. Un fel de omidă (chematobia brumata) care atacă maĭ ales pruniĭ și care se numește și măsurător din cauza mersuluĭ eĭ: se strînge și se întinde ca cum ar măsura cu cotu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTÁR ~i m. Specie de fluturi ale căror omizi distrug pomii fructiferi. /cot + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink