COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTÁRLĂ s. v. javră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotárlă s. f., g.-d. art. cotárlei; pl. cotárle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotárlă (sud, est) și cotî́rlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cîne [!], cu sufixu -arlă, -îrlă; rut. kotî́úga, cîne. V. coteĭ, cotoĭ, cucĭu, șarlă. Cp. și Dic. Altgerm. 41). Javră, potaĭe, cîne prost orĭ urît. – În Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). În Ĭal. și jarlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTÁRLĂ ~e f. fam. Câine jigărit care trezește milă și repulsie; potaie; javră; jigodie; jigăraie. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink