COTITÁTE s. f. Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg. – Din fr. quotité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTITÁTE s.f. Sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ◊ Cotitate disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. [Cf. fr. quotité < lat. quotus – cât].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COTITÁTE s. f. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă. ♦ ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viață sau prin testament, liberă de orice obligații legale de moștenire. (< fr. quotité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COTITÁTE s. v. cotă-parte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotitáte s. f., g.-d. art. cotității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotitáte f. (fr. quotité, d. lat. quotus, cît, ca quantitas de quantus). Sumă fixă la care se suĭe o cotizațiune. Impozit de cotitate, acela în care se hotărăște imediat suma de plată după avere, în opoz. cu impozit de reparațiune. Jur. Cotitate disponibilă, acea parte din avere pe care poțĭ s´o lașĭ cuĭ vreĭ și care variază după număru copiilor. (V. rezervă legală).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink