Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: cotlet (substantiv neutru) , cotleț   
COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor; antricot. 2. (La pl.) Favoriți. – Din fr. côtelette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTLÉT s.n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. 2. (La pl.; fam.) Favoriți. [< fr. côtelette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COTLÉT s. n. 1. antricot. 2. (pl.) favoriți (III). (< fr. côtelette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COTLÉT s. v. antricot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotlét (cotléte), s. n.1. Antricot. – 2. (S. m.) Favoriți. – Var. (1) cotletă. Fr. côtelette.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotlét (antricot) s. n. (sil. -tlet), pl. cotléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COTLÉT ~e n. 1) Bucată de carne de vită sau de porc, tăiată din regiunea intercostală; antricot; costiță. 2) Friptură din asemenea carne. /<fr. côtelette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cocléț m. (var. din gogleț, goglează). Fir drept care are un laț pin [!] care trec firele urzeliĭ și care, unindu-se cu alte fire, formează ița. Greșeală la năvădit cînd firu trece pintre [!] iță și spată și formează ochĭurĭ (nodurĭ, inele). Fig. A căuta cuĭva coclețĭ, a căuta nod în papură, a-ĭ căuta defecte. – În Trans. cocleț, corleț și cogleț, n., pl. e; în Mold. nord. și cotleț. – P. înț. de „diareĭe”, V. colețĭ, crîmpiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cotlétă f., pl. e (fr. côtelette, dim. d. côte, coastă. V. coastă). Barb. Costiță (la bucătărie). Fig. Iron. Barbă lăsată numaĭ de la ureche pînă în mijlocu obrazuluĭ. – Și cotlet, n., pl. e (costiță) și masc. (barbă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cotléț, V. cocleț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTLET, cotlete, s.n. Piesă cuprinzând osul și carnea aferentă, decupată din partea superioară a coastelor de la batal, miel, porc, vițel, cerb, căprioară. Prin cotlet de pasăre se înțelege pieptul de pasăre dezosat și curățat de pieliță, fiecare jumătate fiind servită pe osul aferent de la aripă, scurtat corespunzător.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)