COTLÓN, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș. ♦ (Reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi. ♦ (Rar) Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță. – Din magh. katlan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COTLÓN s. 1. v. ascunzătoare. 2. v. colț. 3. v. nișă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cotlón (cotloáne), s. n. – 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. – 2. Nișă, firidă. – 3. Ascunzătoare, vizuină. – 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ „căldare” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, și ceh. kotlina „căldare, crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s. n. (Olt., cămin), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu sing. analogice coclaur și coclaur și coclaură (loc stîncos, creastă, țanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). – Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s. f. (căutare, cercetare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotlón s. n. (sil. -tlon), pl. cotloáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotlón și (Olt.) cotrón n., pl. oane (ung. katlan, a. î.; ceh. kotel, căldare; pol. rus. kotlina, adîncătură, bîrlog; sîrb. kòtlovina, basin; bg. rus. kotlovina, vale închisă, d. got. katilê, lat. catillus, farfurie strachină. V. cotlesc, coclaŭ). Cuptor, loc scobit în pămînt orĭ făcut din cărămidă ca să cocĭ ceva. Cotruță supt [!] vatră. Scobitură făcută de apă în malurĭ: cotloanele peștilor. Ascunzătoare: cotloanele hoților. V. bîrlog, crov, somină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTLÓN ~oáne n. 1) Cuptor țărănesc de vară. 2) Adâncitură, special făcută în pereții caselor țărănești, care servește ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; ocniță; cotruță. 3) Loc dosit; ascunziș. 4) Gaură în malul unui râu sub nivelul apei. 5) Scobitură orizontală săpată de oameni într-un mal de lut. /<ung. katlan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink