COTRÚȚĂ, cotruțe, s. f. (Reg.) Vatră mică; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete; adâncitură sub vatră. – Din magh. katrocz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cotrúță, cotrúțe, s.f. (reg.) 1. vatră mică; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete; adâncitură sub vatră; ungher, groapă, cotlon, cotrov, cenușar, firidă, ocniță, căpătâi, fundoaie. 2. grătarul de la sobă, gratia, roșteiul. 3. policioara de lângă cuptor. 4. cujba ce ține căldarea pe foc. 5. (fig.) om leneș. 6. (fig.) femeie intrigantă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cotrúță (cotrúțe), s. f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cotrúță s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. cotrúței; pl. cotrúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotrúță f., pl. e (orig. comună cu ung. katroc, ketrec, alcov. Cp. cu cotroc și cotlon). Est. Spațiu dintre sobă și părete: zît, mîță, din cotruță!. V. firidă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTRÚȚĂ ~e f. 1) Vatră mică. 2) Adâncitură special făcută în pereții caselor țărănești care servește ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; ocniță; nișă; cotlon. /<ung. kotrocz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink