Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cota (verb tranzitiv) , cotă (substantiv feminin)   
CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. ◊ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieșit din uz) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat. ◊ Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓTĂ1 s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărțeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct față de nivelul mării. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre și în litere care arată locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓTĂ2 s.f. (Liv.) 1. Fustă țărănească. 2. Haină largă purtată de preoții catolici. [< fr. cotte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÓTĂ1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli. ◊ parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el. 2. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursă. 3. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare. ◊ nivelul la care navighează un submarin. 4. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen. 5. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓTĂ2 s. f. haină largă purtată de preoții catolici. (< fr. cotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÓTĂ s. 1. v. altitudine. 2. (MET.) nivel, (înv.) măsură. (~ele apelor Dunării.) 3. v. fixing. 4. cotă-parte = cotitate, (reg.) tain, (înv.) refenea. (Ce ~ îi revine?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cótă (cóte), s. f. – Indice, parte. Fr. quote.Der. cota, vb.; cotiza, vb., din fr. cotiser; cotizați(un)e, s. f. (contribuție voluntară, participație).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cótă s. f., pl. cóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cótă f., pl. e (fr. cote, d. lat. quota, a cîta. V. cotidian). Parte de impozit orĭ suma pe care trebuĭe s´o plătească fie-care. Semn pentru a clasa fiecare obĭect într´un inventar. Cifră care arată nivelu pe un plan: cota apelor. Fig. Cota burseĭ, listă care arată suirea saŭ scoborîrea valoriĭ efectelor publice.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce efecte la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie, pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COTÁ ~éz 1. tranz. 1) A însemna cu cote; a numerota conform unei anumite ordini. 2) (cursul la bursă al acțiunilor, titlurilor de creanță etc.) A stabili pornind de la valoarea reală și de la valoarea de piață. 3) fig. (persoane) A trata cu considerație; a aprecia; a considera; a respecta; a stima; a prețui. 4) (dimensiuni ale unor obiecte) A marca pe un desen tehnic. 2. intranz. (despre hârtii de valoare, acțiuni etc.) A avea o anumită valoare la bursă. /<fr. coter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÓTĂ ~e f. 1) Contribuție bănească la o acțiune comună; cotizație. 2) Cifră care indică o dimensiune pe un desen sau o diferență de nivel dintre două puncte. 3) mat. A treia coordonată carteziană. 4) topogr. Altitudine indicată pe o hartă. ~ absolută. ~ relativă.~a apelor nivelul unei ape curgătoare. 5) Indice în litere sau în cifre care arată locul ocupat de o carte, revistă, document etc. într-o bibliotecă. [G.-D. cotei] /<fr. cote
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COTÁ vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a prețui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COTÁ vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă. ◊ a introduce efecte la bursă. 3. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua. 4. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cotá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cótă-párte s. f., art. cóta-párte, g.-d. art. cótei-părți; pl. cóte-părți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cotéz v. tr. (fr. coter. V. cotă). Numerotez, însemn prețu, valoarea, nivelu: a cota mărfurile, apa unuĭ rîŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)