COVERCĂ s. f. v. covergă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
covérgă f., pl. ĭ (cp. cu covrag și scoveargă). Sud. Spetează de coviltir orĭ de umbrelă. Băț curb (scovîrdat) în care se pune mosoru cu borangic și se fixează´n brîŭ. Coviltir, acoperemînt [!] de căruță: rînduise mîncarea la caĭ, îșĭ așezase saciĭ supt [!] covergă și intrase în han (Panf. VR. 1922, 6, 286). Olt. (covercă). Colibă la deal și șes, numit cătun la baltă și colibă la munte (BSG. 1921, 122). V. cobîrnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink