COVÉRTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. kuvérta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COVÉRTĂ s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COVÉRTĂ s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COVÉRTĂ s. v. punte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
covértă, covérte, s.f. (înv.) plic de scrisoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
covértă (nav.) s. f., g.-d. art. covértei; pl. covérte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
covértă, V. copertă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COVÉRTĂ ~e f. Punte superioară a unei nave; punte de manevră. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink