Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
COȘCOGEÁ adj. invar. (Fam.) (Foarte) mare; coșcogeamite. – Din tc. koskoca. Cf. bg. koskodža.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COȘCOGEÁ adj. invar. pop. Care este foarte mare; coșcogeamite. /<turc. koskoca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COȘCOGEÁ adj. invar. v. cogeamite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coșcogeá adj. invar. – Enorm, grozav, colosal, fantastic. – Var. coșcogeamite, (goș)gogea(mite). Tc. koș-koca, superlativ de la koca „mare” (Iogu, GS, VI, 338). Nu este exactă der. tradițională, din tc. koca „bătrîn” (Cihac, II, 75; Șeineanu, II, 146; DAR). Cf. bg., sb. koğamiti „adult.”
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
coșcogeá adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cogeá și coșcogeá adj. fix (turc. koğa, bătrîn, enorm, koș koğa, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditaĭ: Cogea om (în Munt. cogea omu), și se teme de un cățel! Coșcogea voĭnicĭ, și fug de un pitic! Te-aĭ făcut coșcogeá flăcăŭ! – Și cogeámite, coșcogeámite (după lehámite, pásămite, de unde și sîrb. kogamiti).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
coșcogeá(mite), V. cogea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink