COȘCOVEÁLĂ, coșcoveli, s. f. Parte cojită (dintr-un perete); coșcovitură. – Coșcovi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COȘCOVEÁLĂ s. cojeală, coșcovitură, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
coșcoveálă s. f., g.-d. art. coșcovélii; pl. coșcovéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
coșcoveálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se coșcovi. Coșcovitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COȘCOVEÁLĂ ~éli f. Parte coșcovită a unei suprafețe. /a se coșcovi + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink