Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CRACÁRE, cracări, s. f. Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi și presiuni înalte, a unui compus organic în molecule mai simple, folosit mai ales în industria petrolieră; cracaj. – V. craca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRACÁRE s.f. Procedeu prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. [< craca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRACÁRE s. f. procedeu industrial prin care se obțin din hidrocarburile grele, rămase de la distilarea fracționată a țițeiului, hidrocarburi ușoare, care au o valoare mai mare; cracaj. (< craca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRACÁRE s. (CHIM.) cracaj. (~ păcurii pentru obținerea unor derivați.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cracáre s. f., g.-d. art. cracării; pl. cracări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cracá vb., ind. prez. 1 sg. crachéz, 3 sg. și pl. cracheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink