CRÁMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. scr. krama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÁMĂ s. (reg.) velniță. (Mai are vin în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crámă (cráme), s. f. – 1. Cîrciumă, bodegă. – 2. Depozit de vinuri. – 3. Clădire unde se tescuiesc strugurii, cu toate dependințele. Germ. Kram „han”, prin intermediul sb. krama „cămară”, sau a pol. kram „han” (Cihac, II, 80).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crámă s. f., g.-d. art. crámei; pl. cráme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crámă f., pl. e și crămĭ (vsl. cr. krama, baracă, pol. rut. kram, d. germ. kram, prăvălie). Șopron de ținut butoaĭele la vie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÁMĂ ~e f. Clădire la o vie, unde se prepară și se păstrează vinul și uneltele de lucru. /cf. sb. krama
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink