CRĂPÁT1 s. n. Faptul de a (se) crăpa. ◊ Expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. – V. crăpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRĂPÁT2, -Ă, crăpați, -te, adj. 1. Cu crăpături; plesnit. 2. Întredeschis. 3. (Ir.) Mort. – V. crăpa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRẮPĂT s. n. (Reg.) Arșiță, dogoare. – Crăpa + suf. -ăt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRẮPĂT n. pop. depr. Preparat culinar care servește drept hrană. /v. a crăpa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRĂPÁT adj. 1. v. spart. 2. v. despicat. 3. v. între-deschis. 4. v. deschis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRĂPÁT s. 1. v. spargere. 2. v. despicare. 3. v. între-deschidere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CRĂPĂT s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crăpát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crăpăt s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crăpát n., pl. urĭ. Crăpatu zileĭ, zorile de dimineață. V. crepuscul.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink