Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CRÁTIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÁTIȚĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) laboș, (Ban., Transilv. și Olt.) raină, (prin Transilv.) răvar, (Ban.) șerpencă. (O ~ cu fasole.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crátiță (crátițe), s. f.1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
crátiță s. f., g.-d.-art. crátiței; pl. crátițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crátiță f., pl. e și crătițĭ (bg. kratička, cam scundă; sîrb. kratica, prescurtare, kratice, jumătățĭ de cizme, după cum și cratița e jumătate de oală. Cp. cu cĭocîrtesc și cu lat. gr. crater, oală). Vest. Oală scundă cu doŭă toarte de făcut bucate scăzute cu sos. – În Ban. Trans. Olt. raĭnă. V. tigaĭe, tingire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRÁTIȚĂ ~e f. Vas de metal, de formă rotundă, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mâncarea. [G.-D. cratiței] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)