Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CREATÚRĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREATÚRĂ s. f. ființă umană, făptură; (peior.) individ. (< fr. créature, lat. creatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CREATÚRĂ s. v. animal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CREATÚRĂ s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
creatúră s. f. (sil. cre-a-), g.-d. art. creatúrii; pl. creatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creatúră (ea 2 silabe) f., pl. ĭ (lat. creatura). Ființă creată, făptură. Om (față de Dumnezeŭ). Fig. Persoană care datorește [!] alteĭa pozițiunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREATÚRĂ ~i f. 1) peior. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; făptură; viețuitoare; animal. 2) fam. Persoană care trezește neîncredere; om suspect; individ. [Sil. cre-a-] /<fr. créature, lat. creatura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)