Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREDITÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg. și pl. crediteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CREDITÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /<fr. créditer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
creditéz v. tr. (d. credit; fr. créditer). Com. Acord credit cuĭva, îĭ daŭ pe datorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)