CREPITÁȚIE, crepitații, s. f. (Med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. – Din fr. crépitation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREPITÁȚIE s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi etc. [Gen. -iei, var. crepitațiune s.f. / cf. it. crepitazione, fr. crépitation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
crepitáție s. f. (sil. -ți-e), art. crepitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. crepitáției; pl. crepitáții, art. crepitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CREPITÁȚIE ~i f. med. Zgomot produs de frecarea capetelor unor oase fracturate sau de pătrunderea aerului în plămânii bolnavi. [Art. crepitația; G.-D. crepitației; Sil. -ți-e] /<fr. crépitation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crepitațiúne f. (lat. crepitátio, -ónis). Rar. Pîrîitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink