Dex crestat

CRESTÁT¹ s. n. Faptul de a (se) cresta. – V. cresta.

CRESTÁT², crestați, s. m. (Zool.; glumeț) Cocoș. – Din creastă.

CRESTÁT³, -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată. ♦ (Despre țărmuri) Cu părți care înaintează în apă, neregulat. – V. cresta.

CRESTÁT adj. 1. v. scrijelit. 2. v. zimțuit. 3. brăz-dat. (Are fața ~.)

crestát (cocoș) s. m., pl. crestáți

crestát (faptul de a cresta) s. n.

1) crestát, -ă adj. (lat. crĭstatus). Cu creastă (ca cocoșu).

2) crestát, -ă adj. (d. crestez). Însemnat pin [!] crucĭ făcute tăind orĭ zgîriind, dințat, cu zimțĭ (ca ferăstrău, ca răboju, ca frunzele trandafiruluĭ ș. a.).

CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colți, dinți. ◊ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.

A CRESTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafață. ◊ ~ pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ține minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă

CRESTÁ vb. 1. v. scrijeli. 2. v. inciza. 3. v. zimțui.

crestá (crestéz, crestát), vb. – 1. A tăia. – 2. A face o incizie. – 3. A face o crestătură. – Var. încresta. Lat. castrāre „a castra”; este dublet de la castra, vb. neol. din sec. XIX. Pentru semantism, cf. abruz. castrá „a tăia tulpina principală a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigație”, ncrastatura „gardină de butoi”. Pentru vocalism, cf. rapidus › repede. – Se consideră în general că este vorba de un der. intern de la creastă (Tiktin; Candrea); însă explicația semantică este evident insuficientă. Este sigur, totuși, că în imaginația vorbitorului de rom., cele două cuvinte s-au amestecat cf. creastă 8. După Scriban, ar trebui pornit de la rus., rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvînt care de asemenea pare a fi încrucișat cu vb. rom. (› rom. încresta, vb. „a marca făcînd o cruce”). Der. crestat, adj. (tăiat, cioplit, gravat); crestată, sf. (roată zimțată; pîine uscată, de formă triunghiulară sau ca o cruce, care se dă de obicei de pomană), în al cărui al doilea sens este evidentă încrucișarea cu sl. krestati „a face o cruce”; crestățel, s. n. (unealtă a olarului cu care modelează marginea vaselor); crestătură, s. f. (deschizătură; crăpătură; tăietură; semn; cioplire); crestez, s. n. (mai pentru amestecat brînza); crestează, s. f. (deschizătură, crăpătură).

crestá vb., ind. prez. 1 sg. crestéz, 3 sg. și pl. cresteáză

crestéz și încr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -ítĭ, însemn cu crucĭ tăind orĭ zgîriind, d. krest, vsl. krĭstŭ, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. încrestesc și creștin și cp. cu scrijilesc). Fac tăĭeturĭ saŭ zgîrieturĭ pe un băț saŭ pe o margine de masă și maĭ ales pe răboj: a cresta răboju.