CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRETACÉU, -ÉE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s.n. Cretacic. (din fr. crétacé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRETACÉU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cretacéu adj. m., pl. cretacéi; f. sg. și pl. cretacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cretacéu s. n., art. cretacéul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cretacéŭ, -ée adj. (fr. crétacée, d. lat. cretáceus). Min. De cretă: teren cretaceŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CRETACÉU ~e (~i, ~e) (despre roci) Care este alcătuit din cretă; format din cretă. /<fr. crétacé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink