CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri de masive calcaroase; cretaceu. 2. Adj. Care se referă la cretacic (1), care aparține cretacicului. – Cf. fr. crétacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRETÁCIC n. Ultima perioadă a erei mezozoice, caracterizată prin depuneri masive de calcar. /<fr. crétacé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CRETÁCIC s.n. Ultima perioadă a mezozoicului, care se caracterizează prin depuneri masive de calcar. // adj. Care aparține acestei perioade. [După fr. crétacé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CRETÁCIC, -Ă, cretacici, -e, adj., s.n. (Din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II). (din germ. Kretazisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CRETÁCIC s., adj. (GEOL.) cretaceu. (Perioada ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cretácic adj. m., pl. cretácici; f. sg. cretácică, pl. cretácice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cretácic s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CRETACIC, a treia și ultima perioadă a Mezozoicului, care a durat c. 65 mil. ani. Fauna este reprezentată prin toate clasele de nevertebrate și prin aproape toate vertebratele; apar primele mamifere placentare. Flora este dominată de de gimnosperme, în special conifere. Sedimentele marine sînt formate din calcare, gresii calcaroase, calcare marnoase și cretă. Orogeneza a produs cutări și exondări (mișcările cimmeriene noi, austrice, subhercinice și laramice), s-au înregistrat frecvente erupții vulcanice, reprezentate prin uriașe curgeri de bazalte în India („trappele” din Pod. Deccan), în Africa Orientală, întruziunile de granodiorite, sienite, și revărsările de dacite și riolite din Munții Apuseni.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink