CREVÁT s. n. v. crivat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
crevát, V. crivat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink