CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREZĂMÂNT n. 1) v. CREZARE. 2) Înțelegere față de nevoile cuiva. ◊ A da ~ a da crezare. /a crede + suf. ~ământ
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CREZĂMÂNT s. v. încredere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crezământ s. n., pl. crezămínte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crezămî́nt n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămînt d. scad, scaz). Credință, încredere: nu-țĭ daĭ crezămînt, n´aĭ crezămînt la mine.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink