CREȘTINÉSC, -EÁSCĂ, creștinești, adj. De creștin (II 1), privitor la creștinism. – Creștin + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CREȘTINÉSC adj. v. omenesc, uman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
creștinésc adj. m., f. creștineáscă; pl. m. și f. creștinéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
creștinésc, -eáscă adj. De creștin: legea, morala creștinească (nu creștină). Fig. Uman, bun: purtare creștinească. Clar, limpede: limbă creștinească.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CREȘTINÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de creștinism sau de creștini; propriu creștinismului sau creștinilor. /creștin + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink