Dex creț

CREȚ, CREÁȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m. (II 4) crețe, s. f.. (II, 2,3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionț, buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. Păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță de vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec.

CREȚ adj., s. 1. adj. v. ondulat. 2. v. adj. buclat. 3. s. v. buclă. 4. adj. v. ridat. 5. s. v. rid. 6. s. v. boțitură. 7. s. v. cută.

creț (-eáță), adj. – Cîrlionțat, buclat, încrețit. – 2. Cutat, încrețit, zbîrcit. Origine necunoscută, dar probabil sl. Este greu de separat acest cuvînt de cîrcel, care pare a fi același cuvînt, cu suf. -el, în legătură deci cu sl. krŭčiti, „a răsuci”, cf. pol. kręty „creț”, slov. kèrč, ceh. krč „cîrcel, crampă” (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuși, sb., bg. krečav „creț” pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 229; cf. Byhan 316; Candrea, Elementele, 407). Celelalte ipoteze nu conving: din gr. ϰρίϰιον (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din lat. *cirricius, der. de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germ. med. Kreiz „cerc” (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un lat. *cricius, deformație a gr. ϰίρϰος „cerc” (DAR); din lat. *crepitus (Giuglea, LL, II, 32). Der. creț, s. n. (cîrlionțat, buclă; zbîrcitură; denivelare de teren; pălărie a anumitor ciuperci; Arg., c*r); crăț, s. m. (șorț); crețos (var. crețuliu), adj. (buclat, ondulat); crețesc, adj. (varietate de mere); crețar, s. m. (Arg., h********l); crețișor, s. n. (fir de bumbac; plantă, Alchemilla vulgaris; ciupercă, Clavaria coralloides); crețușcă, s. f. (plantă, Spiraea ulmaria); încreți, vb. (a îndoi; a face încrețituri, pliuri; a bucla; a zbîrci; a se încrunta; rar, a înfiora); (în)crețeală, s. f. (încrețitură, pliu); încrețitură, s. f. (pliu, îndoitură, zbîrcitură, cută); descreți, vb. (a desface crețurile, a netezi).

creț adj. m., pl. creți; f. sg. creáță, pl. créțe

creț (cârlionț) s. m., pl. creți

creț (cută, fald) s. m./s. n., pl. creți/créțuri

creț (zbârcitură, rid) s. n., pl. créțuri

creț, creáță adj., pl. f. ețe (cp. cu lat. crĭspus, creț. D. rom. vine sîrb. hrecav). Cu micĭ undulațiunĭ [!], zgîrcit orĭ zbîrcit: păr creț, pele [!] creață. S. n., pl. urĭ. Încrețitură: crețuturile păruluĭ, frunțiĭ, haĭneĭ. Tort de bumbac. A-țĭ face gura în creț, a face nasu zbîrcĭog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, într´o nuvelă din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5).

CREȚ¹ ~uri n. 1) Șuviță de păr buclat; cârlionț. 2) Încrețitură la un obiect de îmbrăcăminte. 3) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); cută; rid; zbârcitură. /Orig. nec.

CREȚ² creáță (creți, créțe) 1) (despre păr) Care este răsucit în inele; buclat; cârlionțat. 2) (despre oameni sau despre animale) Care are părul răsucit în inele; cârlionțat. 3) (despre haine și despre țesături) Care este încrețit. /Orig. nec.

iárbă-creáță (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-créțe

CREÁȚĂ s. v. risling de banat.

IARBĂ-CREÁȚĂ s. v. granat, iarbă-albă, izmă creață, mentă creață, spilcuță.

MUȘCHI CRÉȚ s. v. lichen.

URZICĂ CREÁȚĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.

creáță (bot.) s. f., g.-d. art. créței

iárbă-creáță s. f.

ízmă creáță s. f. + adj.

salátă-creáță s. f.